Proiectul ”Teatrul și nopțile” a apărut întâi ca o idee, apoi ca o dorință, apoi ca o necesitate și astfel a devenit actualitate. În luna martie 2017 au avut loc primele ateliere de arta actorului dedicate nevăzătorilor și actorilor profesioniști, un proiect ce vizează reintegrarea pe scena teatrală românească a nevăzătorilor, în colaborare cu actori tineri, la început de drum.
Proiectul își propune ca măcar la nivel conceptual, teoretic, nevăzătorii să poată dobândi o independență totală, pe care să și-o asume, în egală măsură în care actorii văzători să experimenteze o metodă de lucru diferită, prin lărgirea spectrului de valori și asumarea mai puternică a unor maniere de expresie ce nu se identifică cu arta vizuală. În acest sens, paradoxal, se propune ca nevăzătorul să învețe să se arate, iar văzătorul să învețe să se simtă, în afara lumii sale vizuale.
Proiectul cultural, inițiat de Amalia Olaru (regizor și coordonator artistic) și Andreia Bruckner (manager proiect), prin Asociația Tandem, cu sprijinul AFCN, se desfășoară în București, pe durata a doi ani.
Scopul proiectului cultural este ca pe termen lung să încurajeze nevăzătorii din București și din întreaga țară să se implice activ pe scena teatrală românească. Realizarea unei școli de teatru pentru nevăzători va fi un punct de pornire pentru o mentalitate diferită, încurajând integrarea, însă realizată bi-lateral.
Atelierele sunt coordonate de un regizor (Amalia Olaru) și cuprind clase de cunoaștere de sine, interpretare actoricească, mișcare scenică, dicție, canto și scriere. Cursurile sunt conduse de doi actori profesioniști (Laura Voicu și Dana Stîngă), un coregraf (Andreea Belu), experimentat în lucrul atât cu nevăzătorii, cât și cu actorii profesioniști, un dramaturg (Ilinca Prisăcariu) și un antrenor muzical (Catalina Antal). La finalul a primului an s-a selectat un grup de creație, format din Ilinca Prisacariu, Mihai Grecu, Adrian Gavrilă, Delia Moise, Petra Pintilei, Mihaela Șandru, Denise Dobrin si Flavia Giurgiu. Acestia au lucrat la crearea unui spectacol ce a avut premiera in data de 14 decembrie 2017, la Teatrul Evreiesc de stat. Scenografia a fost realizată de Lavinia Polak.
Un astfel de proiect are potențialul de a deconstrui stereotipuri și clișee asupra a ceea ce înseamnă ”funcționabilitate socială”. În acest sens, le este oferită nevăzătorilor oportunitatea de a performa actoricește pe scenă, alături de actori profesioniști văzători, construind un spectacol în care ambele lumi să coexiste prin autonomie și independență.
Nevăzătorii, la rândul lor, trăind într- o lume în care vederea reprezintă simțul primordial (imaginea vinde și tot imaginea atrage) devin dependenți de instrumente menite să decripteze sensurile care decurg din imagini, astfel încât să poată înțelege și vehicula produsele culturale și renunță să devină ei înșiși creatori și să dezvăluie astfel văzătorilor o imagine a lumii privită din perspectiva lor. Poate ca văzătorii au uneori nevoie sa închidă ochii și să privească lucrurile din interior. De altfel, întreaga echipă își propune să învețe alături de ei cum să pună semnul egal între cele două lumi.
Proiectul răspunde cu succes nevoilor și provocărilor societății de astăzi, printr-un prim pas către formarea unei gândiri mai echilibrate, către transformarea unui sistem de gândire preconceput (atât al actorilor văzători cât și al nevăzătorilor).
Educația mișcării de care beneficiază nevăzătorii din România este îndreptată în mare parte către asigurarea mobilității de circulație și foarte puțin în direcția sporturilor și a activităților cu conținut artistic. Nu există o metodologie unică de predare și doar câteva inițiative private participă relativ la predarea mișcării scenice. Asemenea activități le pot oferi nevăzătorilor mult mai mult decât mobilitate și încredere în situații publice și sociale, acces la piața forței de muncă, preocupări artistice, etc.
Universitățile de profil (specializarea Arta Actorului) nu admit studenți cu deficiențe de vedere în cadrul sistemului de învățământ și există numeroși nevăzători care și-au manifestat dorința de a performa pe scenă într-un mediu profesionist, alături de actori profesioniști. Mulți dintre ei au talentul și disponibilitatea necesara, dar nu există o platformă de oportunități deschisă pentru ei în această direcție, decât contextual.
Există deja în România un număr de ansambluri artistice (teatru, dansuri populare, muzică) destinate nevăzătorilor, dar acestea prezintă marele handicap că sunt formate doar din persoane cu deficiențe de vedere. Proiectul ”Teatrul și nopțile” aduce împreună nevăzători și actori, dansatori, regizori văzători, contribuind nu numai la introducerea unor concepte noi despre interpretarea scenică, ci și la conceptul de integrare socială. Metoda de lucru este una experimentală, prin crearea unui context în care sentimentul de integrare și apartenență să devină interșanjabil.
